eu sunt profetul care-și vestește
propria coborîre.
dincolo de pãmînt
dincolo de îngeri și departe de orice
e peste dezlãnțuire.

eu vã spun:
frica e acolo
de dimineața pînã seara
și din nou
pînã dimineața.

în mîna mea inimile voastre
pompeazã sticlã pisatã. nemiºcare.
eu sunt profeția dezrãdãcinãrii
de sentimente,
vegetaþia mea interioarã se repetã la infinit.

frica e în fuselajul minților voastre
și în fiecare sãrut
un schimb de mãri necunoscute
și de sperietori
la marginea firelor necoapte
de pãr.

eu sunt profetul care prezice
prima iarnã în rai.
prima ninsoare cu funingine
din carnea incineratã
a trupurilor.

eu vã spun vouã:
cînd frica se surpã în oameni,
numai plânsul îi umple
ca o metaforã.

frica are oase contorsionate
în echerul fiinþei,
doar buzele mele șoptesc
umbra bestiei
prima și ultima oarã.

eu sunt proorocul nopților
cînd femeile înfig stele
în pãrul negru și des
al vîntului.

cãci eu sunt profetul din fruntea
legiunii, armata dispãruților
în singurãtate,
neîmpliniți.

și mai sunt cel ce coase frunze
moarte peste sexul încãrunțit al lui
dumnezeu.
dumnezeul
fluturilor și furnicilor.

cãci eu voi da viațã
mîngîierilor. macilor și corbilor.
eu am puterea sã îmbãtrînesc
lumina. și vin
sã violez îngerii.