viața asta-i grea cărare
ne coboară, ne ridică
face din nimic om mare
și din om mare, nimică...

copilul de ieri e tată
iară tatăl mâine-i Fiu
se re-ntrupează-ntr-o fată
și apare iarăși viu

care-o fi sensul de mers
azi sunt om, mâine neant
devin oare univers
Și de-acolo ajung sfânt ?

ori îndrăgostit de moarte
mă întorc iarăși în lut
și mă fac lună sau marte
continuu ce s-a început

umblu-ntre cer și pământ
nimic nu pot să-nțeleg
azi ființă, mâine-un cuvânt
și nu-s lăsat să aleg

tata era om de duh...
azi văzui un pumn de oase
s-a pierdut oare-n văzduh
ori ne bântuie prin case ?

n-am găsit un strop de sânge
poate o fi clorofilă
ori e roua care plânge
lapte-n sân la vreo copilă

viața noastră-i grea cărare
ne coboară, ne ridică
face din nimic om mare
și din om mare, nimică!