Visul unei cârtițe

Doar noi, românii, bieții, sub Nea Nelu,
Pe când băteau minerii cu lămpița,
Vedeam mereu sfârșindu-se, tunelu',
Și-n capul său, tot timpul, luminița!

Și totuși, îmi place fabula ta, Vali!

Când ai trăit, ani mulți, în întuneric,
Zadarnic vei înainta cu zel,
Că nu-ți va oferi un trai feeric
Lumina de la capăt de tunel!
V.S.

Sinceritate

La "capăt de tunel", în poieniță,
Nu vreau lumină, ci... o Luminiță.
E.S.

...morala nu mi se pare convingătoare. Trebuie să te hotărești:
- ori satirizezi o tară socială sau de caracter (aici nu pare așa ceva);
- ori vii cu o poantă surpriză, gen epigramă, care s-ar fi potrivit foarte bine cu prozodia și, în plus, ar fi avut succes la juriu.
Vorba lui Cornel - se naște (dacă nu cumva s-a născut demult) fabula epigramatică.

Nu se accepta crima de la capatul tunelului. Daca vreti sa omorati cartita, faceti precum a facut Ernesto Sabato cand a omorat-o pe Maria Iribarne: anuntati din primele randuri, si apoi aratati cum ati facut crima. Mergand pe vorba: azi un ou maine un bou, azi o cartita si maine omoram speranta. Sustin si observatiile lui Dan Norea. Merita sa taiem finalul, ca sa salvam cartita. Cititi dorinta mea cu vocea valului din sirul lui Fibonacci.

Laurențiu, tocmai mă pregăteam să te întreb de ce „Luminiță” e vorba, dar m-a lămurit Eugen.
Dane, dacă fabula mea e "chiar frumoasă", trebuia s-o trimit la un concurs de miss; poate avea mai mult succes.
Domnul Popovici, în textele mele umoristice se moare prea puțin, comparativ cu ce se întâmplă în scrierile lui Ernesto Sabato. Am ucis, de curând, niște bolnavi prin spitale, în urmă cu ceva vreme – o soție ghinionistă și un soț tomnatic, culminând acum cu această cârtiță. Dar, totuși, se moare. Așa că următoarea scriere horror o voi începe parafrazându-l pe Juan Pablo Castel: „E de ajuns să vă spun că sunt Vali Slavul, epigramista care a omorât speranța.”

Nu faptul că îi lipsește ceva e problema, ci câte i se pot adăuga, ideea și tema sunt extrem de posibilistice, cârtița și drumul ei pot genera o multitudine de speculații care pot genera multe morale. Se poate face apel la blana cârtiței (deși trăiește în adânc pe "picior mic"), la economia subterană, la faptul că poate "săpa" posturile tuturor celor pe sub fotoliile cărora trece, etc, etc.
Mie oricum mi-a plăcut, cred că la anul intrăm și la fabulă.
Succes, F.

Florian, ai dreptate, existau multe piste de urmat. Mă bucur că ți-a plăcut fabula mea. Succes și ție!

o fabulă minunată, cu o morală scrisă înțeleapt, potrivită acestui popor care a trăit în întuneric, într-o ”epocă de aur” și care a fost orbit după 1989 de promisiunile făcute ani la rândul...

Felicitări.
Sorina.

Vali, am citit această poezie de cum ai postat-o, am vrut să comentez pe loc, dar am amânat, deoarece era ceva ce simțeam încă de la prima citire, dar nu eram sigur că voi fi destul de clar. O să spun acum, cu același risc.
Deși îmi mențin opiniile inițiale, fără să mă las influențat, o să mă refer și la comentariile colegilor.
Și mie mi-a plăcut lectura și nu avea cum să nu-mi placă, deoarece, trebuie să recunosc, în opinia mea scrii tot mai bine (în toate genurile și speciile pe care le-ai încercat), ești o perfecționistă, ai talent.
Apoi, Dan are dreptate, parțial, în sensul că nici nu ai satirizat o tară socială sau de comportament și nici nu ai avut o poantă surpriză, ceea ce ar părea un minus al fabulei; mai mult, zic eu, nu numai că nu satirizezi ceva cu scopul de a fi îndreptat (cum se cere la fabulă), dar chiar, putem spune că, din contră, fabula este "demobilizatoare" și îndeamnă la resemnare, din moment ce arăți că, oricum, degeaba încerci să te "autodepășești", degeaba te străduiești să "ieși la lumină" ș.a.m.d.
Dar, de ce am folosit în lunga frază anterioară "are dreptate, parțial" și "ar părea un minus al fabulei"? Pentru că noi nu trebuie să analizăm fabula detașați de realitățile actuale din societatea noastră, fără să ținem cont de trăsăturile românilor, noi nu "filozofăm" în general despre condiția umană, despre autodepășire și despre evoluția destinului individului. Astfel că, dacă avem în vedere faptul că pentru noi, românii, sintagma celebră cu "luminița de la capătul tunelului" (rostită în anumite împrejurări de un oficial al statului) este expresia tranziției nesfârșite pe care o trăim, putem spune că tâlcurile fabulei respective sunt evidențiate folosind hazul de necaz, ceea ce conferă valoare moralei.
În concluzie, eu spun că morala este bună, având tâlc și caracter umoristic (dar, un umor, specific românilor în momentele grele ale istoriei).
Numai bine!
Cornel

Sorina, mulțumesc pentru semnul lăsat! Am observat că încerci mai multe genuri și asta e bine. Pe acest site sunt mulți oameni talentați de la care avem ce învăța și care sunt dornici să ajute cu sfaturi. Este important să știm să ne alegem modelele. Mult succes!
Cornel, ai fost suficient de clar. De fiecare dată, fiecare punct de vedere contează, mă ajută să văd cu obiectivitate propriile texte. Mulțumesc pentru aprecieri!