oo, sunt în afara puritãții și nu-mi pasã de nimic
din cer coboarã șnururi de catifea la capãt sunt eu
scufundat între strãini ținut așa pînã la sufocare
apoi lãsat sã viseze cît sã nu mã duc de tot sub carne
o ispitã mã pîndește pînã la capãt doar un trup gol
ca un coșciug în care sã-mi las greutatea și sã plutesc
în derivã din cînd în cînd îmi apãs obrajii cu degetul
mijlociu și mã aștept sã nu-și schimbe culoarea

sunt plin de moloz cu mîinile bãtute în cap
e ca în intersecție la universitate la orele de vîrf
de umerii mei atîrnã o umbrã care a trecut de mult
prin obiecte și pe fațã am o tãieturã cu lama sper
sã curgã cît mai mult sînge sã inunde un anotimp
vreau sã fiu o cutie goalã de pantofi lãsatã pe hol
dupã ce a fost încãlțatã pentru o întîlnire romanticã

prin fața mea trec lumini cãlãuzitoare dar sunt toate
ocupate urmeazã drumuri necunoscute în metrou
e aglomerație vreau sã-mi fac o galerie imensã
ca o cîrtițã sub casa poporului sperînd s-o scufunde
oo, sunt în afara puritãții mîinile mele miros a mort
proaspãt spãlat în ochii mei se mișcã ritmat o frunzã
pe talpa unui bãrbat în pardesiu gri și cerul se deșirã

parcã-i un pulover pãstrat într-un ghem de macrame
în cãdere pe treptele unui eșafod și din subsol se aud
țipete disperate îmi închipui sufleori îngropați în decor
pînã la gît cu trupurile sfîrtecate de dureri și actori
de pantomimã convertiți la canibalism, oo, sunt impur
m-aș culca pînã și cu albã ca zãpada ca sã-mi întinez
singurãtatea priviți cerneala cum penetreazã în cretã

și cineva scrie pe un zid cã suntem fãcuți din carne
și pofte în mintea noastrã se aprind felinare roșii
care ne tîrãsc fãrã sã ne dãm seama în afara luminii
dincolo de voci, de murmur, de puritate
oo, sînt în afara trupului meu deasupra unei lespezi
negre și respirația mea e deschisã ca o tãieturã
cineva își bagã pumnul îmi strînge inima pînã stã