un alt fel de singurătate

primele două versuri explică pe al treilea.
Cum să nu fie satul aproape gol când clopotul n-a mai bătut de multă vreme? N-a mai anunțat o liturghie, o nuntă, un botez ,o înmormântare. N-a mai fost tras pentru a împrăștia norii în caz de furtună sau, doamne ferește, pentru a anunța un incendiu.
Exista obiceiul, în unele sate transilvane, ca la ora 12 fix clopotul de la biserica sașilor să fie tras. Atunci, dacă oamenii erau la muncă, pe câmp, se așezau la umbra unui pom, sau a căruței, pentru a se odihni și a mânca de amiaz.
Dacă pe limba clopotului s-au pus păianjeni înseamnă că acea comunitate s-a rărit ori a îmbătrânit. La fel de bine, cred, ultimul vers putea fi „case-n ruină”

domnule Tomescu,
încântast de trecere, semn precum și de interpretarea textului.
da, clopotul era indispensabil satului.
mulțumesc pentru sugestie. voi înlocui ultimul vers.

multă stimă,