Luna are un cuţit,
oglindit numai în rouă,
de lumină ascuţit
şi de beznă iar tocit.



frânge gâturi de fecioare,
lucruri cunoscute nouă
în nopţi fără felinare –
pământeană adaptare.



altădată, când mai sînt,
împarte oameni în două –
jumătate sînt cuvânt,
jumătate, de pământ.



cu mii de rădăcini răsar în noaptea asta,
menit îmbrăţişărilor astrale,
şi vreau să trec de ele spre lumină
să port apoi în frunze lumini arhetipale.