cele mai frumoase cuvinte

abia învățăm să le scriem
nimeni nu le înțelege
destui pretind că ni le explică
deși nu vor lua în mormânt
nici măcar semnul de întrebare

toți fug de patetic
de fapt
se detestă și asta încă e bine
gura de aer deschisă larg către semeni
dacă aprinde o vreme plămânii

să arzi mocnit
fumul cuvintelor să nu găsească drum spre afară

să trăiești prin explozie
pentru că adevărul se exprimă tăcând
iar plictiseala se naște din repetare
imitând festivismul idiot al artificiilor
la mesele date de pomană cu ocazia îmbătrânirii

victime ale unui proces în urma căruia
de familiile noastre se vor ocupa recuperatorii
deghizați în editori
transformându-ne idealurile în curve
și copiii în cerșetori
hrăniți cu isbn-ul cărților de alegător fără aleși
perimetre ale milostivirii cu har

fericirea este un fel de pomană la mâna a doua