O altă zi în care vis cu vis
Îmi rezidesc speranțele-n ruină
N-am timp de îndoială și plictis
Cât tot învăț mortarul vechi să țină

O, meserie harnică și grea,
Știută de noi toți pe dinafară
Și reluată zilnic tot așa
Căci se dărâmă ce-ai clădit aseară

Ce-ai înălțat în zori e iarăși frânt
De friguri și de ploi și de căldură
Dar cât de bine-i totuși pe pământ
Cât poți zidi zidește și îndură!