coroane și săbii

spulber de cristale ogarii neliniștii
insecte ochii evantaie de hohot precar
sub arbori de zăpadă oarbă ideile par
tărâmuri de gelatină umbroase ca peștii

ore de mai expiază pe sub scoarța de tei
ego-uri tulburi cu miez de plumb ard caldarâmul
ca pe un sentiment uzurpat de mână mă iei
tiparele celor vii își pierd prin insule drumul

nimicul înghite coroane și săbii
vaiere vane duc spre larg grele corăbii
lumina leagă-n fuioare snopi de mesteceni

icoanele fără grai migrează spre ieri
plăsmuind pe cer mistere cu pinteni
realul prezent neagă defuncte vederi