ce obicei tâmpit să mă compar dragul meu einstein
şi totuşi
unii se spânzură se aruncă de la etaj probează alte morţi
răsfoiesc ştirile mai întâi se documentează eu nu
eu deschid o căsuţă poştală nu scriu înlemnesc
înmărmuresc
mă betonez armat
mă topesc în metale grele în cruce peste cruce
sau cum îţi plăce mai mult să îţi imaginezi braţele astea reci
ochii ăştia neclipind ore întregi irecuperabile
ca în faţa unei bombe cu ceas
buzele astea muşcate până la sânge adică poza color
dincoace de ring
pac
răsturnare de clepsidră stau ca o momâie
nevrednică mangă tremurând îmi pun gândul pe repeat
dimineaţa şi seara cum ar fi în loc de rugăciune
de data asta îi spun
de data asta îi spun
frigul nu e un fruct oprit nu putem exista fără frig
e reversul căldurii după cum ziceai dragul meu einstein
dar
a fi
l-a ucis pe
a nu fi
adică pe revresul său şi vreau să aud comentarii
că altceva ce să însemne lacrimile astea chiar şi aşa
abia abia calde
ar trebui încălzită casa e octombrie