niciodată nu mă ridic din mine la oră fixă
întotdeauna trec prin același tufiș
în care mă plec doar în locul
unde ți se oglindesc sânii
tu mireasa mea și a lumii care ești ocupată
acum cu împărțitul culorii tale nevoiașilor
zidul din spatele tău nu mai are
niciun spațiu neatins încă
așa că voi păși îndată către frigul meu
ascultându-ți muzica sânilor
muzica sânilor care m-au alaptat
muzica sânilor care m-au crucificat
muzica sânilor care mi-au astupat gura
cu pietrele lor calde
azi e nunta sângelui meu mireaso
privește-mi câinele cum dă neastâmpărat din coadă