vezi tu dragul meu septembrie pleacă şi duce cu sine
brocarturi ţesute în fir auriu şi parfum delicat de glicine
tot mai lungă e funia nopţilor trăim vremuri confuze
nu mai e mult şi strada noastră va fi doborâtă de frunze

de la fereastră vom privi cum pe cer trăsurile vântului suie
curând ne vor invada ceţuri aspre ca un miez de gutuie
pune-mi pe umeri şalul bătrân din caşmir rămâi lângă mine
te voi învăţa cum e să pluteşti felin prin lumi androgine

vom asculta cântecul alb al pereţilor tapetaţi cu melancolii
şi vom afla ce e dorul când bem ceaiuri din ceşti fumurii
timpul va trece blajin ca o boare uşori cu el vom trece şi noi
nişte fluturi ciudaţi îmbrăcaţi în pelerine albastre de ploi

pe coapsa unui inorog îţi voi desena apoi tacticos trei rubine
de pe măsuţa cu intarsii de sidef vom lua cutia cu praline
să-ndulcim zeii toamnei ce ne fac semne ciudate printre castani
ca-n jocul nostru copilăresc când în lesă puneam ogarii afgani

vom rămâne doar noi şi singurătatea aburind în oraşul de gheaţă
cu peniţe de iederă să scriem pe ziduri bătrâne poeme de ceaţă
vezi tu dragul meu septembrie pleacă şi duce cu sine
brocarturi ţesute în fir auriu şi parfum delicat de glicine