Dacă deschid mâna, vei trăi
Dacă închid, voi muri.

De asta, îți spun: ține-mă strâns, agață-te
de gât și de mâneci.
N-am să te las, sunt puternic
Îți car la pumni în stomac, îți iau beregata.
Auzi?
Dacă deschid mâna...
Zi!
Dacă deschid mâna
Vei trăi
Dacă închid...
Continuă!
Dacă închid
Voi muri!

Dar zi-mi tu, dragul meu Huck,
Ce-i aia viață? Dacă tot ne socotim noi acum,
deasupra prăpastiei.
Vezi tu, prăpastia, Huck?
Eu n-o văd!
Ești sigur? Nu da din cap ca un cal!
Ești sigur c-o vezi? E-atât de mare, Huck, că ea, de fapt, nu există.
Și nu-ți vin acum cu vrăjeli și chichițe!
Vin cu mine. Cu mine vin, dragul meu.
Privește, Huck, ea nu se termină niciodată.
Acum mă ții strâns, ai? Mă vrei aproape? Mă simți, ai?
Ah, ce-mi place asta la tine!
Ce mic ești, Huck! Ce mic!
Să deschid mâna?
S-o strâng?

Zi, așa-i că nu există nimic, de fapt și de drept?
Așa-i că n-o vezi?
Logic, ea nu există!
Auzi ceva? Vreun bolborosit, vreo șuierătură în vale?
Eu n-aud nimic.
Suntem doar noi, Huck,
suntem doar noi.
Sau , poate ești doar tu, Huck,
Și vorbești singur!
Nu râde ca prostu` acu,
Ține-mă strâns,
de gât și de mâneci.
Nu va dura, îți promit!
Să nu-mi zici mie Jim!
Să nu-mi dai mie binețe!
O să cădem curând, băiețaș,
Stai sus și privește!
Stai cum îți zic, băiețaș!
Îți spun eu când e gata.