O vulpe tânără şireată,
Flămândă şi agitată,
Dă târcol după târcoale,
Coteţului de pe vale,
Foamea ei e aspră tare.

Târâş,târâş după o tufă,
Gândul poftei o întărâtă
Şi cu ochii atenţi măsoară
Tot gardul pe dinafară,
Cum să treacă ea de plasă ?
Să mânânce o raţă grasă.

Credinciosul Azorel,
Căţălandru nu căţel,
Nu pândea degeaba el.
Mirosind urmele vulpii,
Alarmă tot natul curţii.
Vai ! ce tărăboi ieşi...
În coteţe vizavi.

Hoţomana cea roşcată,
Flocăită, speriată,
A uitat de ce-a venit.
Azorel la datorie
Datoria şi-o sfânţii.
E neântrecut se ştie,
Alungă cumătra vulpe,
Ce pe drum se rătăci.

Of ! burtica vulpii mică,
Tot flămândă a rămas,
Ce necaz ! Ce necaz !
Va încerca ea altădată...
Căci norocul nu se-arată,
Întodeauna cum am vrea,
Pus pe tavă, uite-aşa...
Vulpiţă ghinionistă,
Ia-ţi o frunză, ca batistă.

21-09-2011