Dacă am uitat să-ți spun că te iubesc...
Să știi că te iubesc mai mult!
Și dacă un veac ar fi să nu te întâlnesc,
Nu pot să mi te scot din gând.

Dacă-n vâltoarea vieții rătăcind,
Þi-e teamă că n-ai să-mi găsești iubirea...
Să știi că te urmez la nesfârșit.
Ochi-mi te văd chiar dacă nu mai sunt aievea.

Dragostea mea ți-e umbră de argint.
Un far pe calea-ți dreaptă răsturnată.
Pitită-n fiecare șoaptă de alint.
În fiecare rugă înflorită pe buzele-mi de gheață.

E ascunsă-n raza dimineții mute,
Ce pleoapele-ți sărută tremurând.
În adierea dulce a viselor pierdute,
Ce se deșteaptă-n noapte suspinând.

Ecou al clipelor duioase,
Iubirea mea se-ascunde-n al tău miez.
Te mângâie, te-nvăluie sfioasă.
Ascultă adânc în tine și-ai s-o vezi!

Chiar dacă pat mi-e norul.
Și cerul mi-e pământ.
Nu pot să-mi stâmpăr dorul...
A ta rămân, prin tine sunt!

Te-aștept în pragul porții,
Spre rai când vei pluti.
Și orice-ar zice sorții,
Nici cerul, nici pământul,
nu ne vor despărți!