poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 955 .



Muntele de dupa nori
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Tony.Suciu ]

2011-09-18  |     | 



Pe cararea abrupta ce duce catre munte
mi-au iesit in cale doi tapi: unul alb si unul negru.
Erau inconjurati de o haita de hiene flamande,
haita ce a muscat din mine, dar si din ei,
bucati de fiinta,
in foamea lor nestavilita
de a deveni stapanii vaii.

In drumul meu catre varful inaltat in zare
am daruit haitei prinosul de-ajutor,
stiind ca daca nu ii hraneam
ar fi murit de-o foame de inalt,
asa, cufundati in noroaiele vaii.


Oricine stie ca drumul catre varf
e presarat pe-alocuri de haite de hiene,
flamande de-un existential la care nu acced,
dar pe care, spre a-l avea,
il smulg din preaplinul altora.

M-am oprit, epuizata, sub coroana a doi brazi inalti,
ce-atingeau cu varfurile lor miezul palpabil al cerului.
Intre ei, cei doi tapi s-adapau la un izvor sapat, demult, in stanca
de cel mai nobil trecator de pe Pamant.

Insetati de fuga de haita,
insetati de fuga de ei insisi,
cei doi tapi m-au impuns cu coarnele,
tulburati de strecurarea umbrei mele
printre trunchiurile celor doi brazi...

Desi izvorul era de nesecat
si-ar fi putut potoli dogoarea tuturor locuitorilor vaii,
cei doi tapi s-au speriat ca setea mea
ar putea ameninta setea lor...

I-am lasat si pe ei sa smulga cu varful coarnelor
alte cateva bucati de fiinta din mine
si am pasit mai departe spre varf...

Setea imi era de acum potolita, desi nu bausem,
de simpla imagine a suvoiului de apa al izvorului nesecat...

Sunt oameni care n-au nevoie de mancare,
pentru a nu deveni lacomi de foame,
oameni carora nu le trebuieste adapare,
pentru a nu inseta,
oameni care se lasa strapunsi
de colti de hiene si coarne de tapi,
doar fiiindca stiu ca undeva, in zare
asteapta-n liniste deplina popasul lor un Varf de Munte.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!