Ghemotoc viu, cu puf auriu,
Galben ca de păpădie,
Rătăcit în iarba înaltă,
Plânge şi tot piuie,
Urechile-mi ţiuie.

Mama cloşcă şi-ai lui fraţi,
În grădină sunt plecaţi,
Iar el mic în iarba mare,
Depărtat e de cărare,
Nu-i mai vede pe ai lui,
Disperat piuie tare.

Puişor galben micuţ,
Răsfăţat, dar şi drăguţ,
Când găseşti o râmă în cale,
De-o ciupeşti, cazi din picioare
Şi te-ascunzi de ai tăi fraţi,
Fiindcă nu vrei s-o împarţi.

Aplauzi din aripioare,
Când prinzi muşte înşelătoare
Şi te crezi un cocoş mare,
Când motanu-i la culcare.

Ghemotoc viu, galben ca o păpădie,
Puişorul cloştii mame,
Numai cioc şi gălăgie,
Azi mîine trezeşti tot natul
Şi-mi defilezi pe tot gardul,
Dar până atunci puiuţ,
Fii cuminte şi drăguţ
Şi pe mama s-o asculţi.

18–05–2004