pe atunci gările erau mecanisme complexe.
liniştea făcea tumbe în noi.
din tot albul acela şi din toată rostogolirea
nu sărutasem încă nimic.

babele mânjeau peroanele cu naftalină.
aşa nu vom rămâne singuri niciodată.
aşa ghemul de sârmă va fi împărţit altora mai urâţi.
în tot acest timp
controlorul perfora tot ce era viu.

am fi putut să facem fără probleme teoria chibritului.
până la adânci bătrâneţi.
până la prima eclipsă de lună.
sau până când ploaia şi-ar fi dat jos cagula.

dar cui îi pasă până în final.
oricum se construiesc alte biserici.

îţi scriu din această casă
plină de borcane goale.

noaptea vorbesc cu charles manson despre libertate.
am săpat cu unghiile în pâine până am găsit şobolanul.
apoi l-am împărţit frăţeşte.

sunt zile când nici măcar nu mă gândesc la tine.