v-am spus demult că vorba-mi va amorţi pe buze
zdrobită-amar de brume fără de înţeles
şi v-am mai spus în vremea aceea-atât de des
că mulţi găsi-vor semne prin care să m-acuze

prin fel de fel de lucruri pe care le-au ales
în grabă şi pesemne menite ca să-i scuze
că trag pe jar vremelnic nesănătoase spuze
care-n prăpastii large dau inimilor ghes

oh, dragii mei! târziul m-a potopit cu totul
şi toamna se va scrie în mine înc-odat`
să vină deci o ciută cu labele şi botul

să-mi sape-n carne textul fierbinte-adevărat
în care să-mi înscrie genunchiul, fruntea, cotul
drept testament şi ultim gând simplu, pe curat