Cad frunze pe pamantul uscat,
Nici ploaia nu vrea sa-l ude macar,
E prea greu de chin si amar,
Ca oamenii de sub el au trait in pacat.

E toamna si vantul acesta nebun,
Te duce si te urca pe-naltele culmi,
Cum sufla puternic, noi nu-l mai simtim,
Ca sufletul ne e plin de amar si venin.

Un nou an scolar incepe acum,
Nu suntem pregatiti s-alegem un drum,
O poarta deschisa si un alt viitor,
Pentru acesti dragi copii, un mic ajutor.

De-o toamna linistita, eu vreau s-avem parte,
Ca rele am avut mereu, zi si noapte,
Cum soarele vara straluceste mereu,
Asa as vrea sa fie si sufletul meu.