De mici ne nastem si nu stim
Cum viata ne va duce si spre unde,
Tot alergam si intr-o zi murim
Si iarasi mergem spre oriunde.

Din scoarta-n scoarta viata o traim
E un roman ce-l scriem fiecare,
Si fiecare fila ce o scrim
O scriem cit e tus in calimare.

E o enigma faptul ca sintem
Si nu avem cui a-ntreba de toate,
Ne ducem viata intre calimari
Si-ntre coperti strinse de carte.

Banal am fost pina mai ieri
In cartea mea cea plina de nimicuri,
Cind nu aveam la ce sa sper
Si nu aveam in ea a scrie lucruri.

Dar toate astea s-au schimbat
Cind cel ce dirijeaza lumea asta,
Printr-o minune m-i te-a dat
Si-a hotarit sa-mi schimbe cartea.

De-atunci tot scriu aici de zor
Doar pagini pline de iubire,
Nu cu cerneala ci cu dor
Cu suflet plin de fericire.

De m-am nascut, acum eu stiu de ce
Eu sint aici sa te iubesc o viata,
De-acum in fiecare fila tu-mi vei fi
Iubindu-te din scoarta-n scoarta.

Si daca mi-e permis sa cer ceva
As cere celui ce dicteaza-n toate,
In alta lume, cind iarasi vom pleca
Eu tot cu tine sa mai scriu o carte.