luna încearcă în zadar să spele murdăria nopții
dar asta e datoria zorilor
eu văd cu un ochi dimineață cu altul înserare iar
sub lupă par naiv sunt gri sunt un om monocrom
și credeam că umbrela mea era de ajuns
să mă ferească de o ploaie de meteori

caut adevărata fericire sub fusta norilor
printr-un binoclu cu retină mă uit cum
luceafărul roșu nu are astâmpăr pe cer și îmi dau seama că
99 de astronomi au sunat prea târziu la pentagon
cometa 1A mi-a lovit deja pieptul
ca o flegmă fosforescentă de foc
cu miros de pepene galben

nu simt nimic hain când îmi străpunge carnea
cu coada sa din gaz praf și dermatograf m-a desfăcut ca pe-o coajă de portocală
măcar odată la 22 de ani
cerul meu nu mai poartă chiloți iar eu
nu am știut vreodată să fiu mai viu decât acum
dar tu ce ai făcut puiule
te-ai băgat în sufletul meu
și te-ai murdărit cum nu ai fost nici la naștere