nu tristeţea nu ucide oamenii poate maşinile dau mai uşor peste ei
asta avea să mi se întâmple ieri străinule şi pentru că am scăpat
o să îţi fac în ciudă şi o să îţi spun că te-am iubit
azi am o stare aşa ciudăţică
stau în uşa unei camere vechi părăsite în timp şi mă uit la
bijuteriile mele ieftine înşirate peste tot şi prăfuite
bijuterile mele ca la nimeni pietre negre de vulcan
cercei fără pereche
perle ştirbe
auzi ce povestesc
te-am iubit străinule ca o renegată plângând prin somn
învăţând să mă feresc de armele tale albe
învăţând să atac strig acum te iubesc străinule fugi
tu doar ştii cum e să
fugi
fug
să nu se mai întâmple