EL o privește doar,
Poate-l inspiră.
Se naște vraja dintre-un EL și-o EA.
O fi posibil să-i devină muză
Cu-o dragoste de catifea?

Trăiește într-o lume mercantilă
EA, totuși, nu cere nimic,
Decât să-l facă să zâmbească,
Căci așa pare fericit.

E-o fericire efemeră,
Pe care a trăit-o ea cândva.
Credea că-i moartă,
Dar e vie,
Tânjind să-ncerce altceva.

De data asta EL e TRISTUL,
BOEM, ORIGINAL, PROSPER,
Întinde-i mâna ta, femeie,
Să-și ia un strop de hidromel.

Și dac-o vrea să hoinărească
cu luna
din bucata ta de cer,
promite-i întru veci furtuna
ce picură
din ploaia de mister!