Ce stare de lipotimie relativă;
Îmi curge tonusul în grei genunchi
Și inima parcă-mi se zbate într-un junghi...
Și timp îmi ia, nu am reacție paleativă.

Sunt bradicardic, nu mai am paloare,
Urechile-mi se înfundă-s ”down”,
Nu am putere-s prăvălit p-un scaun...
Sunt singur, nu mai cred nicio reluare.

E pasa proastă-n multe repetiții,
Când nu mai e noroc, e contra totul,
Nu-i vis real, mi se refuză trocul...
Același, nesfârșitul stadiu de ambiții.

Chiar de mă-ntreb, de ce-s veșnic alesul
Din contraponderea, cu cei ce mă compar?
Oricum nu am răspunsul, n-am habar
De ce măcar aleatoriu, n-ajung interesul!

Și inefabil mă îndrept spre resemnare
Și lupt din răsputeri, acolo să n-ajung;
Îmi fac din suferință timpul mai prelung
Și ultima speranță-mi las, pentru-o-ntrupare...
10.10.2010