plutim pe șosea însoțiți de câmpurile plictisite
în ochi am marea cu mirosul ei sărat mă face să lăcrimez
briză melancolie îngân un fado
pânze de corăbii o prind și o aruncă înapoi în părul meu
ochii se fac mai verzi genele-nghețate
uite marea ne face cu mâna ca o bunică ce-și așteaptă nepoții
își mișcă genele catarge albe într-o clipire de sare
ne așteaptă de un an să ne continuăm urmele pe nisip

suflet plin de imensitate
așteparea mângâierii valurilor
anul acesta va fi marea ta sau a mea?