frunzele sărută trupurile toamnei,
puerilă ceaţă de-aruncat la miei,
creanga mea de vise izvorând idei,
plânsul meu de munte peste ochii tăi

râul cântă parcă o tăcere surdă,
cerul suflă moarte peste veşnicii,
râsete bolnave, ochii tăi târzii,
zăvorându-mi gândul sub melancolii

părul se răstoarnă, pleoapele mocnesc,
geamăt ca de negru învelit în alge,
stinsa mea dorinţă, moarte pe catarge,
luminiş de ploaie ce visând se sparge

vara-şi cântă malul tăinuit în vid,
apele din plete îmi colindă hăul,
doruri de zăpadă, mă cunun cu răul,
golul meu sihastru îşi sărută zeul

tâmpla mea se şterge în parfumul aspru,
Dumnezeu îngheaţă coborât din mit,
sufletul – asediu veşnic prelungit,
frunze devorează trupul pustiit


1998