poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-07 | |
amurg cu emil cioran botezătorul pe terasa cu mere indirecte
....................................................... (eu l-am inventat pe emil cioran botezătorul doar ca să am o jucărie filosofică autolitică) abia atunci când, în loc de ochii verzi smarald ai larvei, ți se vor deschide ciocurile a două păsări cu pene de litere ce populează toate bordelurile și bibliotecile academiilor din lume, îți vei aduce aminte de contradicția fundamentală dintre subterana ce pipăie cu gura edentată limbajele libertății și preafericiții cavaleri de lux ai conștiinței hamului ......................................................... (eu l-am inventat pe emil cioran botezătorul doar ca să am pe ce pune dimineața piciorul gol atunci când cobor din pat direct în conștiința laxă a probabilității de a fi viu) în jurul ochiului pervers ce biciuiește imaginarul cu accidentele privării de libertate, lumina se înfige ca un topor tânăr mirosind a sânge de faun, volume pulsatile de anacolut penetrează umbra unor tendințe afective reprimate cu aceleași răsuciri falice prin care morții avansează prin pământ , ființa dispare și se rușinează de paralizia instinctelor, trupul se transformă în semințe negre îngropate în cuvinte sau poate în acel subconștient din care nu te alegi decât cu reciclarea epistemologică ori mai degrabă cu acea umbrelă ce nu se deschide niciodată deasupra zilelor în care tu nu vei mai fi decât portar la iluziile altuia, pentru că între două coloane ce nu se despart nu poate crește nici o speranță de dispareunie ........................................................... (eu l-am inventat pe emil cioran botezătorul doar ca să am cu cine bea poemele intens metafizice ca niște oglinzi pline de echimoze) uite cum larva plonjează în ea însăși, măcelarul se unge până la gât cu sânge închegat și rămâne nemișcat în burta rece a ferestrei eviscerate, pianistul cântă cu degetele învelite în ciment și scotocește după notele ce cresc între coapsele de insectă ale unei femei descrescătoare allegro, nu mai vezi decât câmpul roșu al unor idei derealiste pe care conștiința de a nu încăpea în ochii larvei îți încrucișează una câte una membrele falangele mațele alveolele în jurul unui amant din care țâșnește, privilegiată, următoarea premoniție asupra supraviețuirii prin sinucidere în "Îl vad pe Dumnezeu și nu mor". p.126-127. *** Blog Angela Furtuna
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate