adevărul e că în primele zile după moarte
ne plictiseam cumplit
vedeţi domnilor ăsta e adevăratul vid existenţial
rînjea unul
atunci Bătrînul a scos ideea cu teatrul
şi a închiriat un hambar
era plăcut ne întîlneam joi seara ne citea din tabelul lui Mendeleev

cînd termina tîmpenia aia un Artist oarecare urca pe scenă
linişte că vă sparg urla Bătrînul
dă-i drumul maestre
atunci ăla se înălţa emoţionat pe vîrfuri
şi performa o creaţie personală de exemplu îşi trăgea un glonţ în gură

o ştiu e din Lawrence Durrell observa Bătrînul
du-te dracu'
să vină Păpuşa
(asta era febleţea lui)
o femeie cochetă cu un număr imprecis de bluze
şi mută ca o scrumieră scotea doar un fel de sfîrîit
ca de transformator
un sunet greu de descris
de obicei locuia într-un album cu vederi din Căciulata
mă rog
o detestam din tot sufletul

Păpuşa făcea o reverenţă pe urmă îşi sugea arătătorul
(din respect noi mimam extazul de exemplu ne băteam cu perne)
mai cu viaţă îi recomanda trist Bătrînul
spre final tipa îşi scotea din bluze
şi le arunca în sală
cînd ajungea la 100 o opream şi-i făceam o mică incizie
apoi o umpleam cu fulgi
(evident o coseam frumos la loc nici n-ai fi zis)

excepţional ţipa cîte un Novice mărită-te cu mine
începea hărmălaia
Amantul Melancolic o pocnea de milă cu un levier
ca şi cînd nimic nu s-ar fi întîmplat
ce mare chestie
între timp noi beam ca fraţii ne purificam încetişor