Ãștia, englejii, când au venit pe la noi
Erau civilizați băă!
Să vezi colo scule,mașinării.
Motoare.O minunăție.
Aveau pahare de unică folosință.
Apa o țineau în bidoane.
Se uitau la ai noștri cum plimbau apa
De la unu la altul și clătinau din cap.
Într-o zi , unu veni cu apa într-o tugă.
Ãla englezu, se uita luung la ăsta cum bea apă
Și întinsă mâna după tugă.
Omul dacă văzu , crezu că-i era sete și îi dădu tuga.
O luă englezu, o suci , o învârti , se uită pe sub ea.
După aia se dumiriră că întreba
Pe unde e încheiată?
Vezi , se minuna cum făcuseră ăștia
Un lucru așa perfect, din lemn
Ca nu se cunostea încheietura și apa era așa de rece.
Când au plecat, a luat-o cu el.
Ehe!Era lumea înapoiată , înainte vreme.
Acu am evoluat , am intrat și noi în rândul lumii.
Acu avem si noi pahare si bidoane de plastic.
Sunt peste tot.
Tugile nu mai sunt folosite să cari apa.
Ai zice că au dispărut
Dar îi mai auzi pe câte unii că zic
Băă!Tu n-ai nimic în tuga aia!
Băă!Tugă seacă !
Sau mai simplu , băă tugă !
Și dacă te uiți în jur , e pământul plin acum
De asfel de oameni
Păstrători de tugi!