se lasă seara ca un abur nevăzut
dorul de tine mă inundă larg
mă doare sufletul nepriceput
mă abuzează gânduri negre
ca pe un prunc bastard

îmi zace inima de dor plângând
mă tot ucid gândurile-n gând
și amețeala și foamea ca turbate
am mâinile-amețite și legate

mă-ntreabă noaptea ca de smoală
de ce mă tot ucizi și nu mă cruți
de ce-mi lași inima sa-mi moară
pe frontul căutării precum niște recruți pierduți

te rog mă iartă pentru azi
și mă iubește nicicând să nu mai mor
așa cum noaptea tot iartă zi
așa cum ziua stelele nu mor