avea un asterisc în dreptul numelui făcea trimitere la
goran bregović cu orchestra sa de nunţi şi înmormântări
părea cineva indefinit în raport spaţial dar asta numai atât cât
să îmi intre în vene şi să plece şi iar
să îmi intre în vene spunea că a mers mult până să ştie
singuratatea e o şcoală cât viaţa după care îşi pierde utilitatea
ne poartă într-o maşinărie tactilă din carne şi sânge
ne ţine într-o beţie ne
şi iată că într-o zi înflorim liliacul nimănui baj baj dobrila*
eu îi râdeam fluturând o eşarfă roşie de la distanţă cu mici zurgălăi
click-click
liliacul nimănui liliacul nimănui hai să furăm liliac
tu nu m-ai iubit niciodată arată-mi o noapte cu mine
credibilă
în care eu să fiu eu înţelegi perfect cum vine asta
şi visam că ne culcăm pe lemnul acela pe negru
dintr-o poezie mai veche a mea de palisandru aici totul e vechi
ne ţinem aşa de mâini
ca şi cum am zbura împreună din scenă în scenă
uite cum plouă departe sub lume îi şopteam cu o atingere
pe care o ştiam de la el şi uite cum timpului
ca unui mim care nu mai poate
îi curge rimelul pe obraji

* baj baj dobrila