Merg pe sârmă.
De o parte și de alta e vid,
Iar jos e zgomot.
Niciodată nu am privit în sus
Pentru că aș cădea.
Zilnic fac scamatorii pentru ceilalți,
Care stau în siguranță și mă privesc.
Zilnic mă confrunt cu dorul de Pământ.
Nu mă dau niciodată jos,
De frică să uit să mă mai ridic.
Mă dau peste cap,
Și îmi transpiră mâinile,
iar pentru ei nu sunt un erou,
Ci doar un circar oarecare.
Există oameni care vin
Doar de dragul de-a mă huidui.
Colegii mei,arlechinii,
Mereu se roagă să cad,
Pentru a părea ei stăpâni pe situație.
Merg din oraș în oraș
Făcând aceleași lucruri
Pe aceeași sârmă.
Rar văd spectatori cunoscuți
Care vin doar de dragul de-a mă aplauda.
Cred că doar pentru ei
Îmi pun zilnic viața în pericol.
Sigur n-o fac pentru fericirea mea,
Pentru că eu aș fi împlinită,
Doar dacă aș fi și eu,la rândul meu,
Spectator.