Poezie
un fel de migrare
în memoria nepotului meu
1 min lectură·
Mediu
așteptarea nu o mai împart cu nimeni
am adunat-o în palme încă de când
am început să merg
oricum anotimpurile se repetă
cartea s-a deschis de câteva ori
pleoapa strivește ultima imagine
din trup
se deschide o fereastră
e doar un rest rostogolit
din marginea sângelui
acolo
unde se rupe culoarea pământului
(ca să poți privi înăuntru)
îmi voi închide singurătatea
002.567
0