De ce te ascunzi tu de mine,
tu în mine,
de ce îmi cauţi un loc cald în pământ?
Oare nu ştii
că dragostea pe care ţi-o port
se va înălţa în carnea ta
ca un spic de aur?
Oare nu ştii că în lumina ochilor mei
tu eşti cel ales,
cel dintâi,
să vii în faţa mea, în armuri sclipitoare?

Lasă-mă să cred
că sfârşitul este o mare împărăţie şi că
toate s-au petrecut.
Lasă-mă să te privesc,
aşa, cu coada ochiului, dacă taină vrei
să rămâi.
Ţie îţi aduc jertfe de miresme,
de isop şi mentă, ţie mă închin.

Când vei fi obosit,
eu îţi voi aduna oasele pentru odihnă,
când vei fi necăjit,
eu în braţe te voi lua, ca pe prunc

şi când într-o zi,
din nebunie mă voi ridica
şi voi putea înţelege că tu nu eşti,
n-ai fost niciodată,
soarele va începe să se învârtească în mine
ca o roată cu spiţe.