Natura s-a trezit din nou la viață.
Își schimbă hainele întreaga fire,
Uitate sunt zilele reci, de gheață
Rămase undeva în amintire.

Căldura și lumina de la soare
Ajută plantelor să încolțească
Iar păsările, prea nerăbdătoare
Încep cu grijă cuibul să-și clădească.

Pe pajiștea din crâng, zeci de copii
Prea bucuroși că pot ieși din casă,
Aleargă și cântă cu glasuri argintii
Uitând de oboseala și de masă.

Pe băncile din parc, cătând spre soare
Persoane mai în vârstă stau tăcute,
Își încălzesc bătrânele picioare
Zâmbind la amintiri de mult trecute.

Iar florile, o masă colorată
Unduitoare pe sub palele de vânt
Emană un miros ce niciodată
Nu-l poți uita. E raiul pe pământ!

Se simte-n atmosfer-o frenezie
Ce-o întâlnim la tot ce ne-nconjoară
Și ne aduce-n suflet bucurie.
E un nou anotimp. E primăvară!

Dar eu, biet om, vremelnică făptură
Îngrijorat că vine bătrânețea,
Întreb, gelos pe maica mea natură:
Cine-mi redă și mie tinerețea ?