un fel de prevestire

atat de statica, incat la a treia citire esti pregatit pentru un somn pe vreme rea:) la urma urmei nu e decat viata, teatru alcatuit din decoruri impartite prin suflet.

as scapa, zic eu, de \"bunica că-i\". suna nu chiar bine

mulțumesc mult pentru trecere și semn.

despre locul aela în care stăm cu arendă/ sau orice altă temere - un final care te scoate din toată liniștea care cursese până aici... e un amestec de liniște și teamă în fiecare colțișor, moartea unui păianjen, degetele tremurate ale bunicii, totul ia chipul unui sfârșit de drum, tot așa cum ar putea fi vorba de viața în sine (în miezul căreia se construiește mereu un sfârșit - tocmai am citit asta la cineva). În fine, textul spune...

alex

mulțumesc mult, alex.