1. Ce cauți tu aici singur atât de departe și atât de jos ?
Ziua de mâine sau cea de poimâine
Când toate trec ascunse
Atât de ascunse ca marea pitită într-un pahar
Sau ca frunza lipită de pământ
A cărei față o poartă,milioane de tălpi în milioane de
Speranțe

2. E poate cubul cel cu nouă culori
ce se-nvârte după soare. Și fumul nărilor ce lovește
Din adâncul trupului în frigul iernii
Sau e aureola pictată de muribund pe cerul cald și limpede
unde suntem primiți cu toții

3. Ghiocei de catifea și rândunele bezmetice cântă
în hăul de câmpie
Și-n cimitir e sărbătoare !
Porțile ruginite se deschid de vânt
Și intră cu ele abecedarul și citirea !

4. Cum mai bate inima și cum mai zburdă
trupul. Metalic. Electric când iar
se suie primăvara în paie
Și se naște din neștiutul adânc încă puțin din lume

Iubim... negura rece și primăvara care ucide.