Ce mă bucur când văd morți,
Cum se duc pe drum cu toți
Și rămân în urma lor
Doar un vuiet incolor.

Mii de proști ,sute de curve,
Ce nu știu ca să ia curbe
Și se întâlnesc la colț
Cu toți morți.

Oase rupte și mult sânge
Pe hârtia albă curge
Creându-și în drum cărare
Arătând a lor valoare.

Se arunc în Dunăre,
În apa cea tulbure
Și îngheață-ncet pe buze.
Parcă-s muze!