se goleşte zborul în umbra de melc

uite
s-a aplecat seara peste limba de nor
aplecate rămân şi frunzele tufelor din jurul
acestei seri

ne uitam împreună
ţipau pescăruşii treceau vapoarele

iarba a crescut
de când n-am trecut prin văile noastre

se aud poveşti în limbile crescute şi ele
vioara rămâne vioară
în câmpul aşezat larg fără ţărm

îmi spui să nu îmi pun casa în drumul
unde cântă arcuşul de melc

nu-ţi fie teamă

zborul golit se aşează pe stratul de vis
când nu-l trece valul de stânci
de ierburi
face un pas

uite
ascultă cu ochiul întreg printre iederi

în casa fără ferestre