Era o miere de muiere, un înger prefăcut în curvă
şi-am vrut să intru adânc în inima ei
(pentru a scăpa de singurătate)
şi-acolo să mă mişc imprevizibil doar pentru că ea
era foarte pricepută în a-şi previziona viaţa.
genunchii liliali, murdari de nisip,
îi odihneau palmele julite de atâta aspiraţie şi zbor.
lenevea în starea aceea a ei, plină de energii...
profitase de firavul meu spirit, procurându-şi plăcere
din nevolnicul meu trup.
era genul acela de femeie care lasă o urmă,
în punctele noastre de vedere,
precum siajul raţelor
care plutesc pe bălţile virgine.
înţeleg aceste lucruri şi pentru a vi le spune şi vouă,
numai că, dacă v-aş da inima mea, aţi plânge continuu.
la mine la ţară se spunea despre câte una, pe care
opinia publică o considera a fi mai darnică decât e cazul,
că este „atât de curvă, încât pe curul ei răsare soarele”
şi mi se părea interesantă imaginea încă de atunci...


apoi, mi-a fost dat şi mie, spun cu modestie,
să fiu stăpân pe fericirea măruntă
de a-mi produce plăcere,
stăpân pe anonimatul din pat.