Am alergat la prietenii mei și le-am zis:
-Prietenii mei, prietenii mei, ajutați-mă:
Dați-mi un pat, doar un pat, cad din picioare.

-Ce fel de pat? au zis ei.
Vrei un pat pentru ochi, un pat pentru spate,
un pat pentru glezne?

- Orice pat. Oricare e bun.
Promit, vi-l dau înapoi. Iar de-l zgârii cumva,
cumpăr un altul.

- Ce să faci cu patul, amice? a zis unul, din fund.
- Să iubesc? deschid eu gura...

- Să iubești? Să iubești, ce? a zis altul, scuipând semințe.

- O femeie.

- O femeie? A cui e femeia aceasta? a zis un amic, trăgând la țigare.

- A ta nu-i, zic.

- Dar a mea? a întrebat prietenul meu cel mai bun.

- Nici.

- E măritată? Are copii?

- E...e ca mine.


Atunci, și-au scos paturile în față și-au zis într-un glas:
-Alege, prietene, ia ce-ți poftește inima.
Apoi s-au dat deoparte, lovindu-mă pe umăr,
susținându-mă din priviri.
Femeile lor mă sărutau pe obraji,
mângâindu-mi părul cu pene.


Am patul, îl am! O, cât am visat asta!
Fix patul acesta!
O, Doamne, dacă te uiți, e chiar patul în care Eva
l-a culcat pe Adam.
Fix patul acesta! Ce mișto!
Iată, de-acum stau și aștept, aștept cât trebuie.

Au trecut niște ani, știu,
Or să mai treacă, zici,
E seară, târziu, știu și asta,
Peronul e gol și uscat;
plin cu melci și lămâi.
Sunt în rai, clar!
Bârrr, și vântul ăsta tăios!
Ce magar la el, ce magar!