Când Roma s-a născut,
Pe acest pământ, atunci demult
Ea și-a găsit și-un nume,
Ce-a devenit apoi, renume
Și luat a fost, de la unul din cei doi copii,
De o leoaică adoptați ca fii
Și-a dăinuit prin ani
În ciuda vitregiilor și-a numeroșilor dușmani;
Ca o cetate eternă, frumoasă,
Mereu orgolioasă,
În ținuta-i de gală maiestoasă.
De-atunci, la noi au ajuns
În timp ca un răspuns,
Câteva nume: de oameni, războaie, femei, locuri
Sau arene de jocuri.
Uneori, și câte un nume de împărat
Dar în lume, e cunoscut al Romei triumvirat,
Alcătuit din: Vergiliu, Horațiu, Ovidiu,
Sau invers: Ovidiu, Horațiu, Vergiliu.
De ei trei, se știe pe tot pământul,
Iar numele lor când l-auzim, ne duce gândul:
La faimoasa Eneida a lombardului Vergiliu,
La Satirile și Odele lirice ale lui Horațiu,
La Metamorfozele, Tristele și Arta iubirii ale lui Ovidiu.
Toți acești triumviri sunt,
O parte din zesrea de preț dată, de antica Romă acestui pământ
Iar dintre ei unul și-a lăsat numele și trupul,
Lângă o Neagră Mare
Și aproape de-o apă curgătoare
Numită Istrul,
Ca o pedeapsă, ca un nenoroc
Avut de el, aici, în al vieții unic joc.