Am să pun mâna pe el, c-așa-s eu, nebun din fire
am să-l frâng și-am să-i rup barba, și-am să-l scot din nemurire,
trântor alintat pe culmi de soare
cu nectar, sâni de fecioare…

Ce bărbat ești tu, hormon, nesătul, urât, măi țică?
Doar natura generoasă te scutește de-orice frică,
să faci mofturi, să blestemi, ca un zeu cam atacat:
Nia nia nia, mi-a furat focul,
ia, un vultur să-i mănânce din ficat,
Nia nia nia, nia nia niah,
Îți leg un bolovan de gât și te-arunc în Styx până-ți uiți rostul
Sau te pun să-l cari la deal ca prostul!

Bueeeei! Nu mă fă!
De n-ai avea atâta putere,
aș ara pământul ăsta cu moaca ta ascuțită!
Și nu vorbește doar beția din mine!

E-a treia oară când îmi găsesc femeia borțoasă
fără ca eu să am vreun amestec!
E-a treia oară când tre’ să-mi arunc plodu-n prăpăstii,
de râd de mine mai toți spartanii!

Nebune, de trei ori?
Nici mie nu-mi place de dânsa atâta.
Recunoaște că vrei doar grase!
Cum mi-ai avut-o? În chip de taur, de ploaie,
cum ai făcut-o cu altele?

Las’ că ți-o iau eu pe Hera!
Până acum a fost fată cuminte,
dar și când i-oi ridica fusta, eheee!
O să extindem Calea Lactee.

Băi, Zeus, atâta-ți zic, cu nebunu’ nu-ți merge, cu figuri de tot soiul!
Și nu-ți noura cerul la mine! Îmi vezi cataroiul?
Te-oi ajunge cu dânsul în vârf de munte…
De ce urlă, la cine, vecinul, stând lat ca o punte?
(Auauau, mi-ai dat, prostane, cu piatra-n frunte!!!!!)

Ai fulgerat!!!!
Dar m-ai ratat, iaca…
Nenorocitule,
mi-ai carbonizat vaca!