Dumnezeul meu e un ursuleţ umplut cu paie
şi pentru că aş putea trece cu el
prin apa aceasta adâncă
am un aer serios pe care adulţii
nici nu-l observă, ceea ce e perfect pentru înclinaţia mea
spre cerul mai puţin îndepărtat, acela cu o cocoaşă la care ajung mai uşor

reparatorul şi-a dat demisia, păpuşile lui sunt acum
aşezate ca-n burta unei mame vitrege,
iar asta îl face să râdă. eu încă am cinci ani, încă mă dau peste cap de trei ori
pentru a învia morţii mei simpatici

nu e ciudat pentru o fetiţă să nu poarte rochiţe
şi nici să ţină pe umeri un pitic cu părul alb şi lung.
aici e ca-ntr-o închisoare unde zi şi noapte se vede doar luna
şi când mi-e rău vomit un întuneric alunecos şi dulce
precum lichiorul de cireşe. singurul lucru nepotrivit
e o scrisoare pe care-o primesc şi-n care-mi descifrez scrisul de om mare