am încetinit. nimic nu se compară cu după-amiaza asta de dragoste
în care am lăsat lumea să caute un loc potrivit unde să doarmă
ca un câine
ca o reptilă verde.
ne-am lăsat morții în sertarele iernii
am lăsat umbrele noastre tembele să se cațere pe ziduri
și să urle în felul lor dramatic
obscen

și noi

rămași singuri
ne-am sorbit unul pe celălalt dintr-o sete simplă
năucitoare
necăutând nimic altceva
nerecunoscând unicul moment de suspin
din după-amiaza aceasta perfectă
și primitivă.