Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

gesturi.doar atât cât durează un vis

carte: temnița de sub rană

2 min lectură·
Mediu
aș vrea să schimb ceva în mine
pentru o vreme
să redevin copil
ar putea să doară
nu știu
nu prea am rude sau
pe cineva aproape de suflet
am avut-o pe Ana
nu tare de mult
a plecat
unii spun că sufletul nu pleacă
de aici până când lucrurile
nu sunt rânduite și că
se reîntoarce dacă
nu duce cu el
bănuțul de argint
busuiocul și
câteva lacrimi
Ana s-a reîntors
am văzut-o în vis avea
părul despletit ochii adânciți
mâinile slabe și degetele lungi
purta cămașa albă cu dantela cusută
în ajunul paștelui în care a plecat...
și-a rotit ochii prin casă
apoi s-a oprit la mine nu clipea
inima îmi zvâcnea ca o rană
m-am trezit
cu ochii umezi
am privit dincolo fereastra
ea dispăruse în întunericul rece și greu
îmi amintesc cum plângeam
în mine pe furiș ca și atunci când
eram mic și nu voiam să-mi dau jos cămașa
îmi era teamă că mă vede Dumnezeu
așa îmi spunea Ana
mai cred și acum că ea
locuiește aproape de Dumnezeu
și uneori se uită la mine
ca atunci când mă duceam
la biserica albă din spatele prunilor
de fiecare dată când bat clopotele
la noi plouă de dincolo dealul
se prelinge ca o rază
pe acoperiș
liniștea ronțăie din margini
străzile devin înguste
sub cerul înfundat
se bălăcesc grijile
doar Ana uneori
mă privește și tace
degeaba
am vrut să spun
cât durează un vis și să
mă identific cu această așteptare
nu cunosc semnificația gestului
se pleacă pur și simplu...
077139
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
256
Citire
2 min
Versuri
57
Actualizat

Cum sa citezi

Teodor Dume. “gesturi.doar atât cât durează un vis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/13973821/gesturi-doar-atat-cat-dureaza-un-vis

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@marius-nitovMNmarius nițov
să nu schimbi, Teodor, așa rămâi! un copil cu mâinile brăzdate de timp, dar, prin scriitura asta, mângăiate de Dumnezeu și Ana ta dragă. exprimarea depășește prin simplitate (duhul tău ardelenesc) încruntarea întrebărilor în plus.
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
mulțumesc mult, marius.
trecerea ta e binefăcătoare.

cu sinceritate,
0
@nache-mamier-angelaNANache Mamier Angela
un text care este inspirat de o durere vie si autentica
liricul este putin invadat de narativ,poate ar trebui concentra un pic
poemul este inegal
are momente unde crescendo ne prinde în emotia sa de calitate ,sincera si momente unde \"energia\" confesiunii este mai putin prezenta
de fiecare dată când bat clopotele
la noi plouă de dincolo dealul
se prelinge ca o rază
pe acoperiș
liniștea ronțăie din margini
străzile devin înguste
sub cerul înfundat
se bălăcesc grijile
doar Ana uneori
mă privește și tace
am citat aceasta strofa fara cusur,care ridica forta evocatoare a poemului
de evitat locurile comune,care ne par \"binecunoscute\" ,prea \"explicite\"(redevin copil,inima ca o rana...etc...)
un poem la care cu un pic de efort ajungem la unison cu simtirea talentatului teodor dume
0
@anni-lorei-mainkaAMAnni- Lorei Mainka
inceputul merge obisnuit, dar apoi poema te ia ca valul, incet , si te duce intr-un larg al simturilor in care te poti ineca...
finalul e super!
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
angela,
părerea ta contează mult. îți mulțumesc de semn.
te aștept ca pe un oaspete drag

anni lorei,
mulțumesc de trecere, semn și rezonanță.
0
@silvia-goteanschiiSGSilvia Goteanschii
mi-a plăcut mult rotitul cu ochii, dumnezeu din spatele prunilor și bănuțul de argint.

și, încă, m-ai pus serios pe gânduri, teodor : oare cât durează un vis?!

pur și simplu versuri... de taină, de suflet.
aș mai fi tăiat câteva locuri comune, totuși, dar, puține, puține de tot :)

silvie
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
mulțumesc, silvia!

îmi era dor de trecerea ta.
părerea ta contează mult.
0