într-o zi în care mă voi opri la semafor
aşetptînd să traverseze încolonaţi copiii de grădinţă
voi spune o rugăciune scurtă voi bea sîngele vînatului proaspăt ucis
să-mi fac curaj
voi coborî înspre rîu îmi voi lăsa pe mal buletinul şi umbra
voi trage o linie cu degetul în ţărînă şi voi spune morţii
dacă cumva ai curaj să treci de linia asta
te voi bate măr

în ziua aceea o să mă numesc wang weilin
voi sta drepţi în faţa tancurilor de la intrarea în oraş
aşteptînd ca tu să mă tragi înapoi în mulţime
şi să ne pierdem urma
se vor naşte tot felul de speculaţii
cum că la cîteva zile după ne-au executat seviciile secrete

în pieptul meu locuieşte un om de zăpadă
cu creanga stîngă îmi dirijează funcţiile vitale
în vreme ce cu dreapta mă învaţă
adunarea împărţirea despărţirea şi alte dureri
mă îndeamnă să te caut prin şifonierul mamei
de parcă ai fi cadoul meu de casă nouă
eu şterg şi rescriu şterg şi rescriu
am nevoie de tata să-mi spună cît face unu
împărţit la mai mulţi

în orbitele mele s-a cuibărit un ecran
îmi arată nota maximă acordată vreodată
pentru golul perfect
mă înclin flutur un buchet de flori intonez imnul emoţionat
învăţ pe de rost cartea proverbelor
cîntarea cîntărilor
dau foc romei
la ce folos
tu nu eşti în mulţime
tancurile s-au întors şi-au plecat
un proiectil are sens dacă nimereşte în plin