Mai am câteva zile-n capitală

Mai am câteva zile-n capitală
Dorm în aceleași așternuturi,
Afară-i o liniște domoală
Mă simt ca la începuturi!

Trebuie să-mi fac licența
Cu tot ce implică efortul,
Nu stăpânesc bine știința
Dar mă odihnesc ca mortul!

Pierd zile la rând relaxat
Fiind în extaz iluzoriu,
Acum mă simt dezaxat
Sau cel puțin derizoriu!

N-am chef ca să fac nimic
Mi-e lene parcă, sau nu...
Totul pare tot mai veșnic
Nici nu simt cum trece anu’!

Nu am satisfacții, doar umbre
Oglinzi ce emană miros,
Iar blocurile astea sumbre
Mă-ncântă, dar nu frumos!

Chefuri, muzici și mizerii
Răbdare până la cer!
Nici mă mir, nici că mă sperii
Doar la bine mereu sper!

Stau în patul etajat
Somnul iar nu mă seduce:
La cât am fost de forjat
Și-am dus-o de dulce...

Vreau minunea ca să treacă
Să ies în răsărituri verzi
Să nu mai stau înfipt în teacă
Să uit cum e, când e să pierzi!