Răsplata timpului nu vreau s-aștept!
O limbă se vorbește, dar eu nu o înțeleg!
Mi-a oferit tot această minunată viață!
Am deslușit a universului povață!

Acea lupă fără de sticlă ce mi s-a dăruit!
Mi-a arătat o lume îngrozită,ascunsă-nisip!
Priveam către apus,vedeam un răsărit!
Iubire transformată-n chip cioplit!

Apele și vantul sunt ale mele averi,
Ucis-am în luptă acel nătâng să ceri!
Soarele și luna sunt ai mei copii!
Cunosc un singur verb,acela de-a iubi!

Orbită de atâta frumusețe sunt eu!
Zăresc culori ce nu există-n curcubeu,
Văd lume ce luptă cu invincibili zmei,
Sufletul mi-e trist,când mă gândesc la ei!

Luptă în zadar,pentru nemurire,
Un tren n-ajunge-n gară,dacă nu sunt șine,
De o simplă viață,m-am îndrăgostit,
Dar fără de iubire,n-aș fi îndrăznit!

Copilă nu sunt,dar n-am nici bătrânețe,
Am doar cuvinte,îmi zic că-s îndrăznețe,
Iubire dăruiesc ,nu vreau ca tu să ceri!
Ascultă ploaia, fără să te-acoperi!

Să simți cum picăturile cu tine se topesc,
Al lor miros,vibrații îți stârnesc,
Nu căuta o altă frumusețe nicăieri,
Iubește azi,nu ce-a fost ieri!


Lumea mă ceartă,că n-am nimic îmi zic,
Cum să le explic că am un infinit?
Al meu gând bun,..incoerent îmi spun!
Oare și ție ți-au spus că ești nebun?